Clujul inceputului de secol XX nu detinea un stadion propriu-zis. Deoarece tenisul era la mare moda, in 1903 existau 18 terenuri de practicare a acestui sport si doar cateva terenuri, slabe calitativ, unde amatorii puteau incerca un sport ce isi facea cu greu loc in societate: fotbalul.

In 1908, Somody, un atlet clujean, cucerea medalia de argint la Olimpiada de la Londra in proba de saritura in inaltime. Abia dupa aceasta performanta remarcabila si dupa aflarea faptului ca Somody se antrena prin curtile scolilor, edilii orasului isi pun problema construirii unui stadion. Ideea a fost primita cu entuziasm de clujeni, mai ales de sportivi, trecandu-se imediat la cautarea unui loc viran in apropierea zonei centrale. Pana la urma, locul ales pentru constructie a fost un teren din Parcul Orasului, zona foarte frecventata in acea perioada de catre studenti.

Prima tribuna a Stadionului Orasului, cum s-a numit initial, a fost din lemn si putea gazdui 1.500 de spectatori, numar extrem de mare pentru acele vremuri. Sub ea au fost amenajate vestiarele, dar si mici camarute in care puteau locui fotbalistii. Ulterior, in anul 1960, tribuna de lemn a fost mutata la Campia Turzii, unde se afla si in prezent pe stadionul ISCT.

Inaugurarea oficiala a stadionului a avut loc in anul 1911, cand o selectionata a Clujului invingea echipa Galatasaray Istanbul cu scorul de 8-1. Era prima iesire a turcilor in Europa.

Exact 50 de ani mai tarziu, stadionul, devenit "Municipal", isi inaugura noua tribuna, mult mai moderna, cu o capacitate de 28000 de locuri, construita in forma de potcoava, in cinstea echipei studentesti ce folosea arena: "U".

De atunci, insa, nu s-a mai intamplat nimic deosebit cu Complexul Sportiv Stadionul "Ion Moina", exceptand poate inaugurarea pistei de atletism din tartan.